trapist - explicat in DEX

trapist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRAPÍST, (1) trapiști, s. m. (2) (rar) trapiste, s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapístă s. f.] – Din fr. trappiste.

trapist (Dicționar de neologisme, 1986)
TRAPÍST s.m. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever (interzicerea cărnii și a peștelui, obligativitatea muncilor manuale, izolarea completă etc.). // s.n. Brânză fabricată după un procedeu special de fermentare. [Pl. -iști; -turi s.n., var. trapistă s.f. / < fr. trappiste, it. trappista].

trapist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRAPÍST I. s. m. călugăr dintr-un ordin monahal catolic întemeiat în sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever. II. s. n. brânză fabricată după un procedeu special de fermentare. (< fr. trappiste)

trapist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trapíst¹ (călugăr) s. m., pl. trapíști

trapist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trapíst² (brânză) s. n.

trapist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*trapíst m. (fr. trappiste). Călugăr catolic din ordinu cel maĭ auster, care a fost fundat [!] la 1140 în Francia și a fost reformat la 1662 de abatele de Rancé. Trapiștiĭ nu vorbesc între eĭ de cît [!] p. serviciŭ (p. a da și a primi ordine) și nu ĭese din mînăstire nicĭ-odată !

trapist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRAPÍST, (1) trapiști, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. S. n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapiști 1) după un procedeu special de fermentare. [Var.: (2) trapístă s. f.] — Din fr. trappiste.