trapezoedru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRAPEZOÉDRU, trapezoedre, s. n. Corp ale cărui fețe sunt trapezoidale. – Din
fr. trapézoèdre.trapezoedru (Dicționar de neologisme, 1986)TRAPEZOÉDRU s.n. Corp geometric cu douăzeci și patru de fețe patrulatere. [Pron.
-zo-e-. / < fr.
trapézoèdre].
trapezoedru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRAPEZOÉDRU s. n. corp geometric cu fețe trapezoidale. (< fr.
trapézoèdre)
trapezoedru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trapezoédru (-e-dru) s. n.,
art. trapezoédrul; pl. trapezoédretrapezoedru (Dicționaru limbii românești, 1939)*trapezoédru n., pl.
e (d.
trapez și
-edru din
tetra-edru).
Geom. Solid cu fețele trapezoide.
trapezoedru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRAPEZOÉDRU, trapezoedre, s. n. Corp ale cărui fețe sunt trapezoidale. — Din
fr. trapézoèdre.