trapezare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRAPEZÁRE, trapezări, s. f. (
Înv.) Trapeză. – Din
ngr. trapezárion.trapezare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trapezáre (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. trapezắrii; pl. trapezắritrapezare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trapezare f. masa pe care se servește liturghia. [Gr. mod.].
trapezare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRAPEZÁRE, trapezări, s. f. (
înv.) Trapeză. — Din
ngr. trapezárion.