trapez - explicat in DEX

trapez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRAPÉZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastică format dintr-o bară mobilă, legată la extremități cu două frânghii sau cabluri egale în lungime, fixate de plafon sau de altă bară, fixă. ♦ Leagăn improvizat pentru păsări și animale ținute în colivii sau cuști. 3. S. m. Mușchi în formă de patrulater așezat în regiunea spatelui, începând de la ceafă. – Din fr. trapèze.

trapez (Dicționar de neologisme, 1986)
TRAPÉZ s.n. 1. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. Aparat de gimnastică format dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon. // s.m. Mușchi așezat pe partea posterioară a gâtului și a umărului. // (În forma trapezo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „patrulater având baze neegale și paralele”, „(referitor la) trapez (1)”. [Pl. -ze, -zuri, (s.m.) -zi. / < fr. trapèze, cf. gr. trapezion].

trapez (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRAPÉZ¹ I. s. n. 1. patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. aparat de gimnastică dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon. II. adj., s. n. 1. (mușchi) inserat pe partea posterioară a gâtului și a umărului. 2. (osul) cel mai din afară al carpului. (< fr. trapèze)

trapez (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRAPEZ²(I)-/TRAPEZO- elem. „trapez”. (< fr. trapéz/i/-, trapézo-, cf. lat. trapezium, gr. trapezion)

trapez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trapéz¹ (mușchi) s. m., pl. trapézi

trapez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trapéz² (patrulater, aparat) s. n., pl. trapéze

trapez (Dicționaru limbii românești, 1939)
*trapéz n., pl. e (fr. trapèze, lat. trapezium, care vine d. vgr. trapézion, dim. d. trápeza, masă cu patru picĭoare). Geom. Cŭadrilater cu doŭă laturĭ paralele și doŭă neegale. (Dacă laturile neparalele-s egale, se numește trapez isoscel): suprafața trapezuluĭ se obține înmulțind semisuma celor doŭă baze cu înălțimea. Leagăn compus dintr´un fus mic (70-80 c.m.) legat de doŭă funiĭ și întrebuințat ca aparat de gimnastică. Anat. Un mușchĭ al spinăriĭ (între omoplat și coloana vertebrală).

trapez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trapez n. 1. cuadrilater plan din care două laturi sunt paralele și inegale; 2. aparat de gimnastică dintr’o bară de lemn suspendat între două frânghii.

trapez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRAPÉZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastică format dintr-o bară mobilă, legată la extremități cu două frânghii sau cabluri egale în lungime, fixate de plafon sau de o grindă. ♦ Leagăn improvizat pentru păsări și animale ținute în colivii sau cuști. 3. S. m. Mușchi plat în formă de patrulater situat în regiunea spatelui, începând de la ceafa. — Din fr. trapèze.