tranzitoriu - explicat in DEX

tranzitoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANZITÓRIU, -ÍE, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar. ♦ (Despre funcționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. – Din lat. transitorius, fr. transitoire.

tranzitoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANZITÓRIU, -IE adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de trecere, de tranziție; intermediar. ♦ (Despre fincționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. [Pron. -riu. / cf. fr. transitoire, lat. transitorius].

tranzitoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANZITÓRIU, -IE adj. 1. care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar; tranzient (1). ◊ (p. ext.) care durează puțin timp. 2. (despre funcționarea unui sistem) caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. (< fr. transitoire, lat. transitorius)

tranzitoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tranzitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. tranzitórie (-ri-e); pl. m. și f. tranzitórii

tranzitoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tranzitoriu a. trecător: lege tranzitorie.

tranzitoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANZITÓRIU, -IE, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar. ♦ (Despre funcționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. — Din lat. transitorius, fr. transitoire.