tranzitivitate - explicat in DEX

tranzitivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANZITIVITÁTE s. f. 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive (1). 2. Proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei relații. – Din fr. transitivité.

tranzitivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANZITIVITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este tranzitiv. ♦ Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive. ♦ (Log.; mat.) Relație în care se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. [Cf. fr. transitivité].

tranzitivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANZITIVITÁTE s. f. 1. proprietate a unui verb, de a fi tranzitiv. 2. proprietate a unei relații de a fi tranzitivă (2). (< fr. transitivité)

tranzitivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tranzitivitáte s. f., g.-d. art. tranzitivitắții

tranzitivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANZITIVITÁTE s. f. 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive (1). 2. Proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei relații. — Din fr. transitivité.