tranzitiv - explicat in DEX

tranzitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANZITÍV, -Ă, tranzitivi, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Gram.) (Verb) a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect. 2. Adj. Care are însușirea de tranzitivitate (2). – Din fr. transitif, lat. transitivus.

tranzitiv (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANZITÍV, -Ă adj. (Despre verbe) A cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect. ◊ (Log.; mat.) Relație tranzitivă = relație între elementele unei mulțimi, care, atunci când se verifică pentru primul și al doilea, în consecință pentru al doilea și un al treilea element, se verifică și pentru primul și al treilea. [Cf. fr. transitif, lat. transitivus].

tranzitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acțiune trece direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relație ~ă = relație între elementele unei mulțimi, în care, atunci când se verifică pentru primul și al doilea, în consecință pentru al doilea și un al treilea element, se verifică și pentru primul și al treilea. (< fr. transitif, lat. transitivus)

tranzitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tranzitív adj. m., pl. tranzitívi; f. tranzitívă, pl. tranzitíve

tranzitiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tranzitiv a. Gram. se zice de verbele a căror acțiune trece asupra obiectului.

tranzitiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANZITÍV, -Ă, tranzitivi, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Gram.) (Verb) a cărui acțiune se răsfrânge asupra unui obiect, fiind construit cu complementul direct. 2. Adj. Care are însușirea de tranzitivitate (2). — Din fr. transitif, lat. transitivus.