tranzitare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRANZITÁRE,tranzitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a tranzita. – V. tranzita.
tranzitare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tranzitáre s. f., g.-d. art. tranzitắrii; pl. tranzitắri
tranzitare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRANZITÁRE,tranzitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a tranzita. — V. tranzita.