tranzita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANZITÁ, tranzitez, vb. I.
Tranz. (Rar) A transporta printr-o țară străină mărfuri în tranzit. – Din
fr. transiter.tranzita (Dicționar de neologisme, 1986)TRANZITÁ vb. I. tr. A trece printr-o țară străină mărfuri în tranzit. [< fr.
transiter].
tranzita (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANZITÁ vb. I. tr. a transporta în tranzit. II. intr. (despre trenuri, vagoane) a trece printr-o stație fără oprire. (< fr.
transiter)
tranzita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tranzitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tranziteázătranzita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANZITÁ, tranzitez, vb. I.
Tranz. (Rar) A transporta printr-o țară străină mărfuri în tranzit. — Din
fr. transiter.