tranzistor - explicat in DEX

tranzistor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANZISTÓR, tranzistoare, s. n. 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere. 2. Aparat de radio portativ prevăzut cu mai multe tranzistoare (1). [Pl. și: (m.) tranzistori. – Var.: transistór s. n.] – Din fr. transistor, germ. Transistor.

tranzistor (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANZISTÓR s.n. 1. Dispozitiv cu semiconductori cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici. 2. Aparat de radio portativ echipat cu tranzistoare. [Pl. și (s.m.) -ori, var. transistor s.n.m. / < engl., fr., it. transistor < engl. trans(fer) + (res)istor – rezistență de transfer].

tranzistor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANZISTÓR I. s. n. /s. m. dispozitiv electronic din semiconductoare cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici. II. s. n. aparat de radio portativ echipat cu tranzistori (I). (< fr. transistor, germ. Transitor)

tranzistor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tranzistór¹ (semiconductor) s. m./s. n., pl. tranzistóri/ tranzistoáre

tranzistor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tranzistór² (aparat de radio) s. n., pl. tranzistoáre

tranzistor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANZISTÓR, tranzistoare, s. n. 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere. 2. Aparat de radio portativ prevăzut cu mai multe tranzistoare (1). [Pl. și: (m.) tranzistori. — Var.: transistór s. n.] — Din fr. transistor, germ. Transistor.