tranzient - explicat in DEX

tranzient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANZIÉNT, -Ă, tranzienți, -te, adj. (Livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer. [Pr.: -zi-ent] – Din lat. transiens, -tis, engl. transiens.

tranzient (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANZIÉNT, -Ă (Fiz.) Tranzitoriu. ♦ (Liv.) Care trece (repede); trecător, efemer. [Pron. -zi-ent, var. transient, -ă adj. / cf. engl. transiens, it. transiente, lat. transiens < transire – a trece peste].

tranzient (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANZIÉNT, -Ă adj. 1. tranzitoriu. 2. care trece (repede); trecător, efemer. (< engl. transient, lat. transiens)

tranzient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tranziént (livr.) (-zi-ent) adj. m., pl. tranziénți; f. tranziéntă, pl. tranziénte

tranzient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANZIÉNT, -Ă, tranzienți, -te, adj. (Livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer. [Pr.: -zi-ent] — Din lat. transiens, -tis, engl. transiens.