tranzacție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANZÁCȚIE, tranzacții, s. f. Convenție între două sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial etc.;
p. gener. înțelegere, învoială, acord. [
Var.: (
înv.)
tranzacțiúne s. f.] – Din
fr. transaction, lat. transactio, -onis.tranzacție (Dicționar de neologisme, 1986)TRANZÁCȚIE s.f. Înțelegere, învoială, convenție. ♦ Acord între două sau mai multe părți prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial. [Gen.
-iei, var.
tranzacțiune s.f. / cf. fr.
transaction, lat.
transactio].
tranzacție (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANZÁCȚIE s. f. 1. înțelegere, învoială, convenție. 2. acord între două sau mai multe părți prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial, de bursă etc. (< fr., engl.
transaction, lat.
transactio)
tranzacție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tranzácție (tran-zac-ți-e/tranz-ac-) s. f.,
art. tranzácția (-ți-a), g.-d. art. tranzácției; pl. tranzácții, art. tranzácțiile (-ți-i-)tranzacție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANZÁCȚIE, tranzacții, s. f. Convenție între două sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial etc.;
p. gener. înțelegere, învoială, acord. [
Var.: (
înv.)
tranzacțiúne s. f.] — Din
fr. transaction, lat. transactio, -onis.