transversal - explicat in DEX

transversal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANSVERSÁL, -Ă, transversali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are direcția perpendiculară pe lungimea unui corp, a unei suprafețe; care taie ceva de-a curmezișul, care trece cruciș peste ceva. ♦ Secțiune transversală = suprafață obținută prin secționarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea lui. 2. S. f. (Mat.) Dreaptă care intersectează laturile sau prelungirile laturilor unui triunghi ori care taie o figură dată. 3. S. f. Galerie orizontală în interiorul unei mine, care trece prin roci sterile, de-a curmezișul direcției stratului. – Din fr. transversal.

transversal (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANSVERSÁL, -Ă adj. Care este în direcție perpendiculară pe lungimea unui corp; care taie (ceva) de-a curmezișul; transvers. [< fr. transversal].

transversal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANSVERSÁL, -Ă I. adj. dispus perpendicular pe lungimea unui corp; care taie (ceva) de-a curmezișul. II. s. f. 1. dreaptă care intersectează o figură dată. 2. galerie orizontală în interiorul unei mine care trece prin roci sterile de-a curmezișul direcției stratului. (< fr. transversal)

transversal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
transversál (trans-ver-) adj. m., pl. transversáli; f. transversálă, pl. transversále

transversal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*transversál și transvérs, -ă adj. (fr. transversal, d. lat. transversus [d. trans, dincolo, și versus, întors, învîrtit]; transversarius, transversal. V. invers, traversez). De-a curmezișu, care taĭe pin [!] mijloc: linie transversală. Adv. În mod transversal. – Și tranzv- (fiind-că se cĭocnește s de v).

transversal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
transversal a. care trece, care taie de-a curmezișul: linie transversală.

transversal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANSVERSÁL, -Ă, transversali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are direcția perpendiculară pe lungimea unui corp, a unei suprafețe; care taie ceva de-a curmezișul, care trece cruciș peste ceva. ♦ Secțiune transversală = suprafață obținută prin secționarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea lui. 2. S. f. (Mat.) Dreaptă care taie o figură dată. 3. S. f. Galerie orizontală în interiorul miei mine, care trece de-a curmezișul direcției stratului. — Din fr. transversal.