transsubstanțiațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. f. (
Bis.) Transsubstanțiere. [
Pr.:
-ți-a-ți-u-] – Din
fr. transsubstantiation.transsubstanțiațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. f. (bis.) denumire a tainei prefacerii vinului și a pâinii din împărtășanie în trupul și sângele lui Cristos. (< fr.
transsubstantiation)
transsubstanțiațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. f. (
Bis.) Transsubstanțiere. [
Pr.: -
ți-a-ți-u-] — Din
fr. transsubstantiation.