transparent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSPARÉNT, -Ă, transparenți, -te, adj.,
s. n. I. Adj. 1. Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se vadă limpede conturul și detaliile obiectelor aflate de partea opusă; străveziu. ♦
Fig. Diafan, subțire, delicat; firav.
2. Fig. Care poate fi ușor înțeles sau ghicit; limpede, clar.
II. S. n. Foaie de hârtie cu linii groase, paralele, care se așază dedesubtul hârtiei de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. – Din
fr. transparent, lat. transparens, -ntis.transparent (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSPARÉNT, -Ă adj. 1. Prin care se poate vedea clar, străveziu, diafan.
2. (
Fig.) Care poate fi înțeles, ghicit ușor; clar, limpede. //
s.n. Foaie de hârtie pe care sunt trase linii groase paralele și care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a se putea scrie drept. [< fr.
transparent, cf. lat.
transparens].
transparent (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSPARÉNT, -Ă I.
adj. 1. (despre corpuri, medii) prin care se poate vedea clar, străveziu. ◊ diafan, subțire, delicat. 2. (fig.) ușor de înțeles. II. s. n. foaie liniată care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a putea scrie drept. (< fr.
transparent, lat.
transparens)
transparent (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)transparént (-tă), adj. –
1. Străveziu. –
2. (
S. n.) Foaie liniată care se așază dedesubtul hîrtiei de scris. –
3. (
S. n.) Stor. –
Var. 3
transperant. Fr. transparent. Var. nu este clară. După Tiktin, se datorează unei confuzii cu
transpirant. Pare mai degrabă un hiperurbanism care pornește de la
pronunțarea fr. cu
ã ›
rom. *transparant și redă greșit un
e.transparent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!transparént1 (tran-spa-/trans-pa-) adj. m.,
pl. transparénți; f. transparéntă, pl. transparéntetransparent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!transparént2 (foaie, folie)
(tran-spa-/trans-pa-) s. n.,
pl. transparéntetransparent (Dicționaru limbii românești, 1939)*transparént, -ă adj. (mlat.
transpárens, -éntis. V.
a-parent). Pin [!] care se vede fără nicĭ o întunecare, absolut străveziŭ (ca apa limpede, geamurile obișnuite ș. a.). Pin care se vede puțin:
pînză transparentă. Fig. Ușor de priceput:
aluziune transparentă. S. n., pl.
e, 1. Hîrtie cu liniĭ drepte negre care se pune supt [!] hîrtia pe care scriĭ ca să ducĭ rîndurile după liniile care transpar. 2. (poate după rus.
transparént). Perdea de pînză saŭ și de bețișoare (stor) pusă în cadru ferestreĭ. (La început, s´aŭ numit așa
jaluziile, care-s în adevăr transparente. În Munt. se zice și
transperant, ceĭa ce e vulgar). Adv. În mod transparent:
a vorbi prea transparent.transparent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)transparent a.
1. străveziu, care lasă să treacă lumina și prin care se poate distinge lămurit obiectele:
sticla e transparentă; 2. fig. ușor de pătruns, de cugetare:
o alegorie transparentă; ║ n.
1. hârtie trasă cu linii negre și pusă sub o foaie spre a scrie drept;
2. jaluzea de ferestre.
transparent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSPARÉNT, -Ă, transparenți, -te, adj.,
s. n. I. Adj. 1. Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se distingă conturul și detaliile obiectelor; străveziu. ♦
Fig. Diafan, subțire, delicat; firav.
2. Fig. Care poate fi ușor înțeles sau ghicit; limpede, clar.
II. S. n. Foaie de hârtie cu linii groase, paralele, care se așază sub hârtia de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. — Din
fr. transparent, lat. transparens, -ntis.