transmutație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSMUTÁȚIE, transmutații, s. f. Transformare a unui element chimic în altul printr-o nouă grupare a elementelor constitutive în atomi, obținută prin dezintegrare radioactivă naturală sau prin reacții nucleare. ♦
P. gener. Schimbare, transformare. – Din
fr. transmutation, lat. transmutatio.