transmodulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSMODULÁȚIE, transmodulații, s. f. (
Fiz.) Deformare a unei modulații prin suprapunerea alteia. – Din
fr. transmodulation.transmodulație (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSMODULÁȚIE s.f. (
Fiz.) Deformare a unui semnal radioelectric, datorită suprapunerii unui alt semnal. [< fr.
transmodulation].
transmodulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSMODULÁȚIE s. f. deformare a unui semnal radioelectric datorită suprapunerii unui alt semnal. (< fr.
transmodulation)
transmodulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSMODULÁȚIE, transmodulații, s. f. (
Fiz.) Deformare a unei modulații prin suprapunerea alteia. — Din
fr. transmodulation.