transmițător - explicat in DEX

transmițător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE, transmițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transmite. 2. S. n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. -ător.

transmițător (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care transmite; emițător. // s.n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. [< transmite + -(ă)tor, după fr. transmetteur].

transmițător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adj. care transmite; emițător. II. s. m. cel care transmite (cu ajutorul unui aparat emițător). III. s. n. aparat pentru transmiterea semnelor telegrafice sau radiofonice. (după fr. transmetteur)

transmițător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!transmițătór¹ (tran-smi-/trans-mi-) adj. m., pl. transmițătóri; f. sg. și pl. transmițătoáre

transmițător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!transmițătór² (tran-smi-/trans-mi-) s. n., pl. transmițătoáre

transmițător (Dicționaru limbii românești, 1939)
*transmițătór, -oáre adj. și s. Care transmite. S. n., pl. oare. Aparat care transmite (semnale optice, electrice ș. a.).

transmițător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
transmițător n. aparat ce transmite semnalele telegrafice sau sunetele telefonice.

transmițător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE, transmițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transmite. 2. S. n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. — Transmisie + suf. -ător.