transmite - explicat in DEX

transmite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANSMÍTE, transmit, vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A aduce la cunoștința cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ♦ A comunica ceva cu ajutorul unui post emițător de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 2. A face să ajungă la altul, a trece din om în om. 3. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoană la alta. 4. A realiza o deplasare de energie, de radiații, de unde etc. ♦ Refl. (Despre energie, radiații, unde etc.) a trece dintr-un loc în altul; a se propaga. 5. A comunica o mișcare de la o mașină la alta sau de la un organ al unei mașini la altul. [Perf. s. transmisei, part. transmis] – Din fr. transmettre, lat. transmittere.

transmite (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANSMÍTE vb. III. 1. tr. A trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A comunica ceva. 2. tr. A comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite. 3. tr. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. altei persoane. 4. tr., refl. A (se) propaga, a (se) comunica. [P.i. transmít, part. -is. / < lat. transmittere, cf. fr. transmettre].

transmite (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANSMÍTE vb. I. tr. 1. a trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ a comunica ceva. 2. a comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite. 3. (jur.) a trece un bun, un drept etc. altei persoane. II. tr., refl. a (se) propaga, a (se) comunica. (< fr. transmettre, lat. transmittere)

transmite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!transmíte (a ~) (tran-smi-/trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transmít, 1 pl. transmítem; conj. prez. 3 să transmítă; ger. transmițấnd; part. transmís

transmite (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
transmite v. 1. a face să treacă, s’ajungă undeva: a transmite un ordin; 2. a ceda: a transmite un drept; 3. a se propaga: sunetul se transmite în linie dreaptă.

transmite (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANSMÍTE, transmit, vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A aduce la cunoștința cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ♦ A comunica ceva cu ajutorul unui post emițător de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 2. A face să ajungă la altul, a trece din om în om. 3. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoană la alta. 4. A realiza o deplasare de energie, de radiații, de unde etc. ♦ Refl. (Despre energie, radiații, unde etc.) A trece dintr-un loc în altul; a se propaga. 5. A comunica o mișcare de la o mașină la alta sau de la un organ al unei mașini la altul. [Perf. s. transmisei, part. transmis] — Din fr. transmettre, lat. transmittere.