transliterație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSLITERÁȚIE, transliterații, s. f. Transpunere, transcriere dintr-un alfabet în altul a unui text scris, redându-se literele prin echivalentele lor din alfabetul în care se transcrie, fără a se ține seama de eventualele deosebiri de ordin fonetic dintre semnele celor două alfabete. – Din
fr. translittération, lat. translitteratio.transliterație (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSLITERÁȚIE s.f. Transcriere a unui text dintr-un alfabet în alt alfabet, redând literele prin echivalentele lor, fără a se ține seama de valoarea fonetică a semnelor. [Gen.
-iei. / cf. fr.
translitération, lat.
transliteratio].
transliterație (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSLITERÁȚIE s. f. transcriere a unui text dintr-un alfabet în altul, redând literele prin echivalentele lor, fără a se ține seama de valoarea fonetică a semnelor. (< fr.
translitération)
transliterație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!transliteráție (tran-sli-, -ți-e/trans-li-) s. f.,
art. transliteráția (-ți-a), g.-d. art. transliteráției; pl. transliteráții, art. transliteráțiile (-ți-i-)transliterație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSLITERÁȚIE, transliterații, s. f. Transcriere folosită în lucrările filologice, care urmărește să redea în alt alfabet echivalentele semnelor textului copiat, fără a se ține seama de eventualele deosebiri de ordin fonetic dintre semnele celor două alfabete. — Din
fr. translittération, lat. translitteratio.