transgresiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSGRESIÚNE, transgresiuni, s. f. (
Geol.) Proces de înaintare a apelor marine spre uscat, pe suprafețe mari, ca efect al mișcării de coborâre a scoarței terestre. [
Pr.:
-si-u-. Var.:
transgrésie s. f.] – Din
fr. transgression, lat. transgressio, -onis.transgresiune (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSGRESIÚNE s.f. Invadare a uscatului de către apele mării. [Cf. fr.
transgression, lat.
transgressio – trecere peste ceva].
transgresiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSGRESIÚNE s. f. 1. invadare a uscatului de către apele oceanului planetar. 2. (biol.) extindere a arealului biogeografic al unui taxon în teritorii geografice noi. 3. apariția, în urma segregării sau a recombinării, a unor indivizi la care un anumit caracter este exprimat mai puternic (sau mai slab) decât la oricare din formele parentale. (< fr., engl.
transgression, lat.
transgressio)
transgresiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)transgresiúne (tran-sgre-si-u-/trans-gre-) s. f.,
g.-d. art. transgresiúnii; pl. transgresiúnitransgresiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*transgresiúne f. lat.
transgréssio, -ónis, d.
trans, dincolo, și
gressio, pășire. V.
a-, di- și
pro-gresiune). Acțiunea de a transgresa. – Și
-ésie.transgresiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSGRESIÚNE, transgresiuni, s. f. (
Geol.) Proces de înaintare a apelor marine peste o porțiune de uscat, fie datorită creșterii nivelului mării, fie unor mișcări de ridicare a scoarței terestre. [
Pr.: -
si-u-. —
Var.:
transgrésie s. f.] — Din
fr. transgression, lat. transgressio, -onis.