transfug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSFÚG, -Ă, transfugi, -ge, s. m. și
f. Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică;
p. ext. persoană care își părăsește în mod ilegal țara, partidul etc. – Din
fr. transfuge, lat. transfuga.