transfug - explicat in DEX

transfug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANSFÚG, -Ă, transfugi, -ge, s. m. și f. Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică; p. ext. persoană care își părăsește în mod ilegal țara, partidul etc. – Din fr. transfuge, lat. transfuga.

transfug (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANSFÚG s.m. Militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) persoană care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. [Cf. fr. transfuge, lat. transfuga].

transfug (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANSFÚG, -Ă s. m. f. militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) cel care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. (< fr. transfuge, lat. transfuga)

transfug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!transfúg (tran-sfug/trans-fug) s. m., pl. transfúgi

transfug (Dicționaru limbii românești, 1939)
*transfúg, -ă s. (lat. tránsfuga, d. trans, dincolo, și fúgere, a fugi; fr. transfuge). Dezertor dintr´un partid într´altu.

transfug (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
transfug m. 1. soldat care trece la dușman, în timp de răsboiu; 2. fig. cel ce părăsește un partid spre a intra în altul.

transfug (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANSFÚG, -Ă, transfugi, -ge, s. m. și f. Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică; p. ext. persoană care își părăsește (în mod ilegal țara) în special din motive politice. — Din fr. transfuge, lat. transfuga.