transfigurare - explicat in DEX

transfigurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANSFIGURÁRE, transfigurări, s. f. Faptul de a (se) transfigura; modul cum arată ceea ce s-a transfigurat; transfigurație. – V. transfigura.

transfigurare (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANSFIGURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) transfigura și rezultatul ei; transfigurație. ♦ Procedeu specific procesului de creație cu ajutorul căruia elementele realității exterioare, filtrate de viziunea imaginației și puterea de expresie a artistului, se transformă într-o realitate nouă, opera de artă. [< transfigura].

transfigurare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANSFIGURÁRE s. f. acțiunea de a (se) transfigura; transfigurație. ◊ procedeu specific procesului de creație cu ajutorul căruia elementele realității exterioare, filtrate de imaginația și puterea de expresie a artisticului, se transformă într-o realitate nouă, opera de artă. (< transfigura)

transfigurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!transfiguráre (tran-sfi-/trans-fi-) s. f., g.-d. art. transfigurắrii; pl. transfigurắri

transfigurare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANSFIGURÁRE, transfigurări, s. f. Faptul de a (se) transfigura, modul cum arată ceea ce s-a transfigurat; transfigurație. — V. transfigura.