transductor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSDUCTÓR, transductoare, s. n. (
Tehn.) Dispozitiv care primește energie de o anumită formă și o convertește într-o altă formă de energie. – Din
fr. transducteur.transductor (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSDUCTÓR s.n. (
Electr.) Dispozitiv care permite transformarea unei mărimi fizice; transformator de energie acustică în energie electrică etc. ♦ (
Telec.) Amplificator magnetic. [< fr.
transducteur].
transductor (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSDUCTÓR s. n. (electr.) dispozitiv care permite transformarea unei mărimi fizice; transformator de energie acustică în energie electrică etc. ◊ (telec.) amplificator magnetic. (< fr.
transducteur)
transductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)transductór (trans-duc-) s. n.,
pl. transductoáretransductor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSDUCTÓR, transductoare, s. n. (
Tehn.) Dispozitiv care primește energie de o anumită formă și o convertește într-o altă formă de energie. — Din
fr. transducteur.