trandafiruț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRANDAFIRÚȚ,trandafiruți, s. m. (Pop.) Trandafiraș. – Trandafir + suf. -uț.
trandafiruț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) trandafirúț (pop.) s. m., pl. trandafirúți
trandafiruț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRANDAFIRÚȚ,trandafiruți, s. m. (Pop.) Trandafiraș. — Trandafir + suf. -uț.