tranșee - explicat in DEX

tranșee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANȘÉE, tranșee, s. f. Șanț adânc, uneori întărit și apărat de o rețea de sârmă ghimpată, folosit în război ca adăpost. ♦ Șanț sau săpătură de lungime mare, executate în anumite scopuri tehnice. [Pr.: -șe-e] – Din fr. tranchée.

tranșee (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANȘÉE s.f. Șanț de dimensiuni relativ mari, care folosește în război ca adăpost. ♦ Șanț, excavație, săpătură în pământ executată pentru lucrări tehnice. [Pron. -șe-e, var. tranșeu s.n. / < fr. tranchée].

tranșee (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANȘÉE s. f. 1. șanț îngust și lung care protejează în război pe luptători de focul inamic. 2. excavație, săpătură în pământ executată pentru lucrări tehnice. (< fr. tranchée)

tranșee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tranșée s. f., art. tranșéea, g.-d. art. tranșéei; pl. tranșée, art. tranșéele

tranșee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANȘÉE, tranșee, s. f. Șanț îngust cu parapete și locașuri de tragere, care oferă protecție împotriva focului inamic. ♦ Șanț sau săpătură de lungime mare, executate în anumite scopuri tehnice. [Pr.: -șe-e] — Din fr. tranchee.