tramcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRAMCÁR, tramcare, s. n. Vehicul tras de cai, folosit odinioară în orașe pentru transportul în comun. – Din
engl. tram-car.tramcar (Dicționar de neologisme, 1986)TRAMCÁR s.n. Vehicul tras de cai, folosit în trecut pentru transportul în comun, în orașe. [< engl.
tram-car].
tramcar (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRAMCÁR s. n. vehicul tras de cai, în trecut, pentru transportul în comun, în orașe. (< engl.
tram-car)
tramcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tramcár s. n.,
pl. tramcáretramcar (Dicționaru limbii românești, 1939)*tramcár și
trancár n., pl.
e (d.
tram- din
tramway și
car). Un fel de vagon de tranvaĭ [!] (maĭ mare de cît [!] omnibusu [!]) tras de caĭ pe drum simplu și fără șine.
tramcar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tramcar n. trăsură mare de transportat, dar care nu umblă pe șine.
tramcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRAMCÁR, tramcare, s. n. Vehicul tras de cai, folosit odinioară în orașe pentru transportul în comun. — Din
engl. tram-car.