trainic - explicat in DEX

trainic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÁINIC, -Ă, trainici, -ce, adj. Care durează, care rezistă, care se păstrează bine; solid, rezistent, durabil. – Din sl. trajanŭ sau trai + suf. -nic.

trainic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tráinic adj. m., pl. tráinici; f. tráinică, pl. tráinice

trainic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trainic a. durabil, solid. [Tras din trăì].

trainic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÁINIC, -Ă, trainici, -ce, adj. Care durează, care rezistă, care se păstrează bine; solid, rezistent, durabil. — Din sl. trajanŭ sau trai + suf. -nic.

traĭnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
tráĭnic, -ă adj. (d. traĭ saŭ bg. traen, trainic). Durabil, rezistent: casă, haĭnă traĭnică. Adv. A zidi traĭnic.