traducător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRADUCĂTÓR, -OÁRE, traducători, -oare, s. m. și
f. Persoană care traduce (un text) dintr-o limbă în alta (în cadrul profesiunii sale). –
Traduce +
suf. -ător (după
fr. traducteur).
traducător (Dicționar de neologisme, 1986)TRADUCĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care traduce un text dintr-o limbă în alta. [<
traduce +
-(ă)tor, după fr.
traducteur].
traducător (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRADUCĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care traduce un text dintr-o limbă în alta. (după fr.
traducteur)
traducător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)traducătór (persoană)
s. m.,
pl. traducătóritraducător (Dicționaru limbii românești, 1939)*traducătór, -oáre s. Care traduce, tălmacĭ, interpret.
traducător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)traducător m. cel ce traduce.
traducător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRADUCĂTÓR, -OÁRE, traducători, -oare, s. m. și
f. Persoană care traduce (un text) dintr-o limbă în alta. —
Traduce +
suf. -
ător (după
fr. traducteur).