tradițional - explicat in DEX

tradițional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRADIȚIONÁL, -Ă, tradiționali, -e, adj. Care s-a păstrat prin tradiție, care ține de tradiție, întemeiat pe tradiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. traditionnel.

tradițional (Dicționar de neologisme, 1986)
TRADIȚIONÁL, -Ă adj. Păstrat, transmis prin tradiție; care ține de tradiție; obișnuit. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. traditionnel, it. tradizionale].

tradițional (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRADIȚIONÁL, -Ă adj. păstrat prin tradiție; care ține de tradiție. (< fr. traditionnel)

tradițional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tradiționál (-ți-o-) adj. m., pl. tradiționáli; f. tradiționálă, pl. tradiționále

tradițional (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tradiționál, -ă adj. (d. tradițiune; fr. traditionnel). Întemeĭat pe tradițiune: obiceĭurĭ tradiționale. Adv. În mod tradițional.

tradițional (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tradițional a. fundat pe tradițiune: legi, opiniuni tradiționale.

tradițional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRADIȚIONÁL, -Ă, tradiționali, -e, adj. Care s-a păstrat prin tradiție, care ține de tradiție, întemeiat pe tradiție. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. traditionnel.