tradiționalist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRADIȚIONALÍST, -Ă, tradiționaliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care respectă tradiția, care manifestă tradiționalism. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. traditionaliste.tradiționalist (Dicționar de neologisme, 1986)TRADIȚIONALÍST, -Ă adj. (adesea
s.) Care respectă tradiția; conservator; adept al tradiționalismului. [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
traditionnaliste].
tradiționalist (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRADIȚIONALÍST, -Ă adj. (și s.) care respectă tradiția; conformist, conservator; adept al tradiționalismului. (< fr.
traditionaliste)
tradiționalist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tradiționalíst (-ți-o-) adj. m.,
s. m.,
pl. tradiționalíști; adj. f.,
s. f. tradiționalístă, pl. tradiționalístetradiționalist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRADIȚIONALÍST, -Ă, tradiționaliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care respectă tradiția; partizan al tradiționalismului. [
Pr.: -
ți-o-] — Din
fr. traditionaliste.