trăscău - explicat in DEX

trăscău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRĂSCẮU s. n. (Reg.) Rachiu tare. – Et. nec.

trăscău (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
trăscắu (-uri), s. m. – Rachiu bogat în alcool. Origine incertă. Pare a proveni din rădăcina expresivă trosc, caz în care ar însemna „băutură care produce trosnituri”.

trăscău (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
trăscău s. invar. (reg.) rachiu tare

trăscău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trăscắu (reg.) s. n., art. trăscắul

trăscău (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRĂSCẮU s. n. (Reg.) Rachiu tare. — Et. nec.