toxină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOXÍNĂ, toxine, s. f. 1. Substanță organică (mai frecvent proteică) cu acțiune toxică, produsă de organisme vegetale sau animale.
2. Substanță care îngreunează sau împiedică flotația minereurilor. – Din
fr. toxine.toxină (Dicționar de neologisme, 1986)TOXÍNĂ s.f. Substanță otrăvitoare cu acțiune toxică produsă de bacterii, de paraziți și de unele ciuperci; otravă. [< fr.
toxine].
toxină (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOXÍNĂ s. f. substanță organică cu acțiune toxică produsă de bacterii, de unele ciuperci etc. (< fr.
toxine)
toxină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)toxínă (substanță)
s. f.,
g.-d. art. toxínei; pl. toxínetoxină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOXÍNĂ, toxine, s. f. 1. Substanță organică (mai frecvent proteică) cu acțiune toxică, produsă de organisme vegetale sau animale.
2. Substanță care îngreuiază sau împiedică flotația minereurilor. — Din
fr. toxine.