toxicomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOXICOMANÍE, toxicomanii, s. f. Obișnuință morbidă de a folosi doze repetate și crescânde de substanțe toxice. – Din
fr. toxicomanie.toxicomanie (Dicționar de neologisme, 1986)TOXICOMANÍE s.f. Obișnuință morbidă de a consuma anumite substanțe toxice, ca opiu, hașiș, cocaină etc. [Gen.
-iei. / < fr.
toxicomanie, cf. gr.
toxikon – otravă,
mania – nebunie].
toxicomanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOXICOMANÍE s. f. obișnuință morbidă de a consuma substanțe toxice sau stupefiante. (< fr.
toxicomanie)
toxicomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)toxicomaníe s. f.,
art. toxicomanía, g.-d. art. toxicomaníei; pl. toxicomaníi, art. toxicomaníiletoxicomanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOXICOMANÍE, toxicomanii, s. f. Obișnuință morbidă de a consuma substanțe toxice (cocaină, heroină, morfină, opiu, eter etc.). — Din
fr. t
oxicomanie.