totalitate - explicat in DEX

totalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOTALITÁTE, totalități, s. f. Numărul complet al lucrurilor sau al ființelor în discuție; ansamblul lucrurilor sau al ființelor legate între ele. ♦ Tot (VI 1). – Din fr. totalité.

totalitate (Dicționar de neologisme, 1986)
TOTALITÁTE s.f. Cantitate totală. ♦ Total, întreg, ansamblu. [Cf. fr. totalité].

totalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TOTALITÁTE s. f. cantitate totală. ♦ tot, întreg, ansamblu. (< fr. totalité)

totalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
totalitáte s. f., g.-d. art. totalitắții; pl. totalitắți

totalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*totalitáte f. (d. total; fr. totalité). Suma tuturor: totalitatea oamenilor. În totalitate, în total, peste tot, în întregime: oraș distrus în totalitate.

totalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
totalitate f. total.

totalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOTALITÁTE, totalități, s. f. Numărul complet al lucrurilor sau al ființelor în discuție; ansamblul lucrurilor sau al ființelor legate între ele. ♦ Tot (VI 1). — Din fr. totalité.