total (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOTÁL, -Ă, (
1)
totali, -e, adj., (
2)
totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦
Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârșit.
2. S. n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ◊
Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părților. – Din
fr. total.total (Dicționar de neologisme, 1986)TOTÁL, -Ă adj. Care cuprinde totul; întreg, complet. ♦ (
Fig.) Deplin, desăvârșit. //
s.n. 1. (
Mat.) Rezultatul unei adunări; sumă. ♦ Cantitate întreagă.
2. Totalitate, ansamblu. [Cf. fr.
total, lat.
totalis].
total (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOTÁL, -Ă I.
adj. care cuprinde totul; întreg, complet, deplin. II. s. n. 1. (mat.) rezultatul unei adunări; sumă. ◊ cantitate întreagă. 2. totalitate, ansamblu. (< fr.
total)
total (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)totál1 adj. m.,
pl. totáli; f. totálă, pl. totáletotal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)totál2 s. n.,
pl. totáluritotal (Dicționaru limbii românești, 1939)*totál, -ă adj. (mlat.
totalis, fr.
total). În întregime, peste tot:
desfacere totală a mărfurilor. Adv.
total ruinat. S. n., pl.
e și
urĭ. Sumă, rezultatu uneĭ adunărĭ:
totalu uneĭ adunărĭ (adițiunĭ).
În total, la un loc, peste tot:
eraŭ în total o sută.total (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)total a. care coprinde tot, pe deplin:
ruină totală.║ n. totul ce rezultă din reunirea părților:
totalul unei adițiuni.total (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOTÁL, -Ă, (
1)
totali, -e, adj., (
2)
totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦
Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârșit.
2. S. n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ◊
Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ întreg rezultat din reunirea părților. — Din
fr. total.