toscan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOSCÁN, -Ă, toscani, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Toscanei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Toscanei sau populației acestei regiuni, care este din Toscana, care se referă la regiunea Toscana sau la populația ei; propriu, caracteristic pentru regiunea Toscana sau pentru populația ei. – Din
fr. toscan.toscan (Dicționar de neologisme, 1986)TOSCÁN, -Ă adj. Din Toscana. ♦
Ordin toscan = ordin arhitectural roman imitat după ordinul doric, caracterizat printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. [< it.
toscana, fr.
toscan, cf.
Toscana – regiune în Italia centrală].
toscan (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOSCÁN, -Ă I.
adj., s. m. f. (locuitor) din Toscana. II. adj. ordin ~ = ordin arhitectonic roman imitat după ordinul doric, printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. ◊ (s. n.) dialect vorbit în Toscana, baza limbii italiene moderne. (< fr.
toscan, it.
toscano)
toscan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)toscán adj. m.,
s. m.,
pl. toscáni; adj. f.,
s. f. toscánă, pl. toscánetoscan (Dicționaru limbii românești, 1939)toscán, -ă s. Locuitor din Toscana. Adj.
Stilu toscan.toscan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Toscan a. și m. originar din Toscana;
ordin toscan, cel mai simplu din cele cinci ordine de arhitectură.
toscan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOSCÁN, -Ă, toscani, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană originară sau locuitor din regiunea Toscana
2. Adj. Care aparține Toscanei sau toscanilor (
1), referitor la regiunea Toscana ori la toscani. — Din
fr. toscan.