tortură - explicat in DEX

tortură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TORTÚRĂ, torturi, s. f. Suferință fizică (sau morală) violentă. – Din fr. torture, lat. tortura.

tortură (Dicționar de neologisme, 1986)
TORTÚRĂ s.f. Suferință fizică; chin, caznă. ♦ (Fig.) Suferință morală; chin. [Pl. -ri. / cf. fr. torture, it., lat. tortura].

tortură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TORTÚRĂ s. f. 1. suferință fizică, chin; caznă, schingiuire. 2. (fig.) frământare, zbucium, durere, suferință morală. (< fr. torture, lat. tortura)

tortură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tortúră s. f., g.-d. art. tortúrii; pl. tortúri

tortură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tortúră f., pl. ĭ (lat. tortura, d. torquére, tortum, a suci, a învîrti, V. turmentat). Chin, caznă.

tortură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tortură f. 1. caznă, chinuri la cari justiția supunea înainte pe criminali sau pe simplul acuzat spre a-l sili să spuie adevărul; 2. fig. mare suferință fizică sau morală.

tortură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TORTÚRĂ, torturi, s. f. Suferință fizică (sau morală) violentă. — Din fr. torture, lat. tortura.