toporișcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPORÍȘCĂ, toporiști, s. f. Topor cu coadă scurtă (folosit altădată și ca armă de luptă). – Din
bg. toporiška.toporișcă (Dicționaru limbii românești, 1939)toporíșcă f., pl.
ște, ștĭ și
șcĭ (bg.
toporiška, coada toporuluĭ; rus.
-isko, topor prost). Topor mic, secure.
toporișcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)toporíșcă s. f.,
g.-d. art. toporíștii; pl. toporíștitoporișcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPORÍȘCĂ, toporiști, s. f. Topor cu coadă scurtă (folosit altădată și ca armă de luptă). — Din
bg. toporiška.