toporel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TOPORÉL,toporele, s. n. (Rar) Toporaș (1). – Topor + suf. -el.
toporel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) toporél (rar) s. n., pl. toporéle
toporel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TOPORÉL,toporele, s. n. (Rar) Toporaș (1). — Topor + suf. -el.