toporaș - explicat in DEX

toporaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOPORÁȘ, (1) toporașe, s. n., (2) toporași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S. m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roșietice sau albe; viorea (Viola). – Topor + suf. -aș.

toporaș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
toporaș, toporași s. m. (șc.) nota șapte.

toporaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) toporáș m. (d. topor, adică „lucrător cu toporu”, plus sufixu ung. -aș, ca în plutaș). Vest. Pălmaș.

toporaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) toporáș n., pl. e (dim. d. topor). Topor mic, secure. S. m. Nume de florĭ: 1. viorea, viola (Mold.); 2. surgucĭ și căldărușă (Trans.). V. degetăruț.

toporaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
toporáș¹ (plantă) s. m., pl. toporáși

toporaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
toporáș² (unealtă) s. n., pl. toporáșe

toporaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
toporaș m. 1. topor mic; 2. pl. Bot. Mold. viorele (după conformațiunea frunzelor).

toporaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOPORÁȘ, (1) toporașe, s. n., (2) toporași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S. m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roșietice sau albe; viorea (Viola). — Topor + suf. -aș.