toporâște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPORẤȘTE, toporâști, s. f. Coadă de coasă, de topor, de secure. [
Var.:
toporíște s. f.] – Din
sl. toporište.toporâște (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)toporâște,
toporâști, s.f. (reg.)
1. coadă de coasă, de topor, de secure.
2. loc în pădure unde se taie copacii numai cu toporul.
toporâște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!toporấște/toporíște (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. toporấștii/toporíștii; pl. toporấști/toporíștitoporâște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPORẤȘTE, toporâști, s. f. Coadă de coasă, de topor, de secure. [
Var.:
toporíște s. f.] — Din
sl. toporište.