topor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPÓR, topoare, s. n. Unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., formată dintr-un corp de oțel cu tăiș la un capăt și cu un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare. ◊
Loc. adj. și adv. Din topor = fără finețe; grosolan, necioplit. ◊
Expr. A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult.
A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie. – Din
sl. toporŭ.topor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)topór (-oáre), s. n. – Bardă, secure. –
Mr. tăpor, tupor. Sl. toporŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 417; Conev 66),
cf. bg.,
slov.,
rut.,
rus.,
pol.,
mag. topor; pare a fi cuvînt oriental,
cf. tc. teber. –
Der. toporan, s. m. (
înv., ostaș înarmat cu topor);
toporaș, s. m. (violetă, Viola odorata,
V. hirta,
V. Jooi; plante, Tagetes patula, Delphinium consolida, Aquilegia vulgaris);
toporășiu, adj. (violet, de culoarea toporașului);
toporișcă, s. f. (teslă);
toporiște (
var. toporîște, mr. tăpăriște),
s. f. (coadă de topor), din
sl. (
bg.,
rus.)
toporište. Țig.
sp. tober „topor” (Besses 159) ar putea proveni din
rom. sau din
tc.topor (Dicționaru limbii românești, 1939)topór n., pl.
oare (vsl.
toporŭ, d. arm.
tapar, pers.
tabar, topor; rus.
toporŭ, secure, bg. ung.
topor, secure). Unealtă de tăĭat copacĭ și de despicat lemne de foc. (Se ține de ordinar cu amîndoŭă mînile [!]. Cînd e maĭ mare, se numește
toaĭpă; cînd e maĭ mic,
secure. În Olt.
topor înseamnă „secure”, și
secure „topor”).
Fig. Om saŭ
lucru din topor, om saŭ lucru grosolan.
Topor de oase, persoană pusă la muncĭ prea grele (în locu altora).
Cu toporu, pin [!] mijloace violente:
aicĭ nu merge cu toporu !topor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)topór s. n.,
pl. topoáretopor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)topor n.
1. unealtă de spart lemne:
coadă de topor; din topor, grosolan:
lucru din topor; topor de oase, asin, fig. ființă expusă la tot felul de sarcini:
numai eu sunt topor de oase PANN;
2. a face topor, fam. a apuca pe cineva de cap și a-i strânge părul:
și un topor îți fac CR. [Slav. TOPORŬ, secure].
topor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPÓR, topoare, s. n. Unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., formată dintr-un corp de oțel cu tăiș la un capăt și cu un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare. ◊
Loc. adj. și adv. Din topor = Fără finețe; grosolan, necioplit. ◊
Expr. A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult.
A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie. — Din
sl. toporŭ.