topometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPOMÉTRU, topometri, s. m. Specialist în lucrări de topometrie. – Din
topometrie (derivat regresiv).
topometru (Dicționar de neologisme, 1986)TOPOMÉTRU, -Ă s.m. și f. Specialist în lucrări de topometrie. [Cf. germ.
Topometer].
topometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOPOMÉTRU, -Ă I.
s. m. f. specialist în lucrări de topometrie; topometrist. II. s. n. instrument în topometrie. (< fr.
topomètre)
topometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)topométru (-me-tru) s. m.,
art. topométrul; pl. topométri, art. topométriitopometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPOMÉTRU, topometri, s. m. Specialist în lucrări de topometrie. — Din
topometrie (derivat regresiv).