topometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPOMETRÍE s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare pentru întocmirea hărților și a planurilor. – Din
fr. topométrie.topometrie (Dicționar de neologisme, 1986)TOPOMETRÍE s.f. Ramură a topografiei care se ocupă cu tehnica efectuării măsurătorilor și a calculelor necesare în topografie. [Gen.
-iei. / < fr.
topométrie, cf. gr.
topos – loc,
metron – măsură].
topometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOPOMETRÍE s. f. ramură a topografiei, având ca obiect tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare întocmirii hărților și a planurilor. (< fr.
topométrie)
topometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)topometríe (-me-tri-) s. f.,
art. topometría, g.-d. topometríi, art. topometríeitopometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPOMETRÍE s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare pentru întocmirea hărților și a planurilor. — Din
fr. topométrie.