topofobie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPOFOBÍE s. f. (
Med.) Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată față de un anumit loc. – Din
fr. topophobie.topofobie (Dicționar de neologisme, 1986)TOPOFOBÍE s.f. Teamă patologică de anumite locuri (păduri, piețe etc.), care apare în anumite stări astenice. V.
agorafobie. [Gen.
-iei. / < fr.
topophobie, cf. gr.
topos – loc,
phobos – teamă].
topofobie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOPOFOBÍE s. f. teamă patologică de anumite locuri (păduri, piețe etc.), care apare în anumite stări astenice. (< fr.
topophobie)
topofobie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)topofobíe s. f.,
art. topofobía, g.-d. topofobíi, art. topofobíeitopofobie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPOFOBÍE s. f. (
Med.) Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată față de un anumit
loc. — Din
fr. topophobie.