topoclimă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPOCLÍMĂ s. f. Climă determinată de condițiile geografice (de relief) locale. –
Topo- +
climă.topoclimă (Dicționar de neologisme, 1986)TOPOCLÍMĂ s.f. Variație a elementelor meteorologice în atmosfera din imediata apropiere a solului. [<
topo- +
climă].
topoclimă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOPOCLÍMĂ s. f. microclimă; topoclimat. (< lat.
topoclima)
topoclimă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)topoclímă (-po-cli-) s. f.,
g.-d. art. topoclímeitopoclimă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPOCLÍMĂ s. f. Climă influențată de condițiile geografice (de relief) locale sau de suprafețele ocupate de construcții. —
Topo- +
climă.