topocentru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPOCÉNTRU, topocentre, s. n. (
Astron.) Locul de observație considerat ca punct de origine. –
Topo- +
centru.topocentru (Dicționar de neologisme, 1986)TOPOCÉNTRU s.n. (
Astr.) Locul de observație ca punct de origine. [Et. incertă].
topocentru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOPOCÉNTRU s. n. (astr.) locul de observație ca punct de origine. (< germ.
Topozentrum)
topocentru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPOCÉNTRU, topocentre, s. n. (
Astron.) Locul de observație considerat ca punct de origine. —
Topo- +
centru.