topo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPO- Element de compunere însemnând „loc”, „regiune”, care servește la formarea unor substantive. – Din
fr. topo-.topo (Dicționar de neologisme, 1986)TOPO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „loc”, „regiune”. [Var.
top-. / < fr., it.
topo-, cf. gr.
topos].
topo (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOPO- elem. top3(o)-.topo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPO- Element de compunere însemnând „loc”, „regiune”, care servește la formarea unor substantive. — Din
fr. topo-.